In raionul Râşcani, este un sat foarte pitoresc care se numeşte Hiliuţi.
Saptamana trecuta am fost sa respir aerul de tara. Am colindat satul in lung si in lat, am vorbit cu oamenii locului. Inainte de a pleca iarasi spre aglomeratiile de oameni din oras, am hotarat sa mergem la Biserica din sat.
Am urcat in varful dealului, si am ajuns in fata unei porti care ne indrepta spre o multime de morminte care inconjurau o Biserica parasita. Acel peisaj bacovian ne-a trezit atat un sentiment de durere cat si o revolta impotriva lumii moderne. O lume care uita de radacinile sale si se lasa cuprinsa de goana pentru averi… Revolta scrasnea in suflet si mai mult, cand am citit pe peretii Bisericii Sf.Arhanghel Mihail – Monument ocrotit de stat… Biserica reprezinta un monument de arhitectura care dateaza cu sec. XVIII, construita de catre buierul Stroiescu. Am intrat in interior si am descoperit crucile de pe cupola pe pamant, altarul distrus… clopotnita fara clopot… In partea de rasarit a Bisericii era rezemata o cruce mare din lemn care propteste peretele. Aveam impresia ca Biserica este rastignita, rastignita pentru pacatele si suferintele neamului nostru, aducandu-se pe sine jertva pentru izbavirea de pacate.
Totusi, mai este o speranta ca flacara credintei nu s-a stins, in apropiere se inalta o alta Biserica, din piatra, care a renascut din cenusa trecutului ateu si comunist, ca sa dea lumina copiilor care vin sa schimbe o generatie de sacrificiu.
As vrea ca neamul nostru sa renasca spiritual pastrandu-si traditia si credinta, iar in fiecare zi sa ne pronuntam ferm contra cosmopolitismului lumii moderne, pastrandu-ne mostenirea lasata ca sa stim de unde venim si incotro ne ducem.
Completat sub: Psihologic | Tagged: Biserica, Hiliuti, Religie, Riscani
