Denis Ţurcanu: „Perfect ar fi dacă s-ar îmbina entuziasmul şi energia tinerilor cu experienţa şi înţelepciunea celor mai în vârstă”

Invitatul de astăzi al rubricii „Generaţia 2002” este Denis Ţurcanu, un tânăr onest, cu un ascuţit simţ al responsabilităţii şi al disciplinei. Denis este inginer licenţiat, dar abilităţile organizatorice şi pregătirea pe care o are i-au ajutat de-a lungul timpului să activeze cu succes în mai multe domenii ale vieţii publice. Este preşedinte al Asociaţiei Obşteşti „Generaţia Viitorului”, director al Misiunii Sociale „Diaconia” din Râşcani, director al Centrului de Resurse şi Asigurare a Durabilităţii Investiţiilor în Consiliul Raional Râşcani.

– Când privim în urmă şi vrem să facem o scurtă evaluare a parcursului nostru, o recapitulare, descoperim că în dezvoltarea noastră au jucat un rol important anumiţi oameni, circumstanţe sau, poate, coincidenţe. Viaţa ta, din adolescenţă până în prezent, a evoluat aşa cum ţi-ai planificat sau anumite întâmplări te-au adus aici unde eşti acum?

– Până la vârsta de 19-20 de ani, viaţa decurgea destul de simplu, parcurgând etapele standarde ale dezvoltării monotone, ca după un şablon, a unei persoane simple (şcoală, liceu, universitate etc.). Nu îmi puneam multe întrebări despre sensul vieţii, despre rolul omului în societate şi, cu atât mai mult, nu-mi puteam închipui că fiecare persoană cu spirit de iniţiativă contează foarte mult la schimbările spre bine a societăţii în ansamblu. La un anumit moment am început să mă întreb tot mai des ce fac şi încotro merg, las viaţa să decurgă de la sine sau încerc să fac schimbări radicale. Simţeam nevoia de o revoluţie în propria mentalitate, dar nu putem găsi răspunsurile la propriile întrebări şi am hotărât să încep să studiez, de sine stătător, o disciplină care nu-mi plăcea şi pe care nu o puteam înţelege mai deloc în liceu – filosofia. Scrierile marilor gânditori ai tuturor timpurilor m-au făcut, încetul cu încetul, să găsesc lămurire pentru multe lucruri pe care nu mi le puteam explica până atunci. Concomitent, ca printr-o coincidenţă, au început revoltele, protestele. Eram student şi, la un moment dat, m-am simţit de parcă m-aş fi trezit din hibernare. Pe 9 ianuarie 2002 am ridicat întregul torent la o mişcare antisistem, nu-mi prea dădeam bine seama cum trebuie să procedez în fiecare clipă, dar colegii au început să mă urmeze şi să aibă încredere în mine ca într-un lider, astfel, în doar câteva ore, am fost înconjurat de câteva mii de colegi care aşteptau de la mine să-i îndrum împotriva sistemului ce se instaura în acea perioadă în Republica Moldova.

– Povesteşte-ne cum şi de ce te-ai alăturat Organizaţiei de Tineret „Noua Generaţie” şi cum rămâi astăzi alături de prietenii şi colegii tăi, chiar dacă trăieşti şi activezi la Râşcani?

– Odată cu începerea protestelor PPCD din iarna-primăvara 2002, mi-am făcut foarte mulţi prieteni din glorioasa „Generaţie 2002”. Eram un simplu cetăţean care nu era pasionat de valorile politice, mă interesa foarte mult cum reuşesc miile de tineri să existe ca o familie foarte unită şi ce valori stau la temeliile acestor tineri, în acest fel am descoperit valorile creştin-democrate, tradiţionalimul-conservator, precum şi cele mai sfinte principii de existenţă ale unei societăţi, a unui stat: Credinţa, Istoria, Limba, Familia, Omul. Activând umăr la umăr cu colegii din Organizaţia de Tineret „Noua Generaţie” mi-am dat seama că ei respiră acelaşi aer ca şi mine, au aceleaşi valori pe care le purtam în suflet, dar nu reuşeam să le concretizez clar pentru mine, astfel mi-am zis că aici îmi este locul, aici este familia spirituală pe care o căutam. În primăvara 2002 am mers la preşedintele de atunci al PPCD, Iurie Roşca, şi am depus cerere de aderare la cea mai valoroasă familie politică pe care o are Republica Moldova. În foarte scurt timp am devenit liderul Comitetului de Grevă al UTM şi unul dintre organizatorii protestelor paşnice din 2002-2004, care au demonstrat că, protestând civilizat şi insistent, se pot obţine rezultate concrete spre care tindeam, reuşindu-se apărarea sacrelor valori naţionale: Istoria, Limba şi Integritatea teritorială a Republicii Moldova, respingând categoric planurile oligarhice şi imperialiste de destrămare a Ţării prin „memorandumul Kozak”. Prietenia şi relaţiile strânse de familie spirituală concepute în acea perioada m-au făcut să mă simt legat sufleteşte de această echipă de oameni hotărâţi. Revenind după anii de studenţie la baştină, în Râşcani, am hotărât să mă implic activ în viaţa politică şi obştească din raion. Astfel, imediat am aderat la echipa locală a PPCD şi, în scurt timp, am devenit liderul acesteia, pentru o perioadă de şase ani.

– Experienţa acumulată în perioada anilor 2000 în cadrul organizaţiei de tineret te ajută în activitatea ta de acum?

– Bineînţeles că da! Practica acumulată în echipa PPCD mi-a stimulat spiritul şi aptitudinile de organizator şi m-au ajutat să-mi organizez eficient timpul, de asemenea, mi-a fost de mare ajutor experienţa comunicării cu mulţimile de oameni din diverse categorii sociale, astfel mi-am dezvoltat foarte multe aptitudini caracteristice unui lider şi unui bun organizator pe care le-am aplicat în toate activităţile pe parcursul anilor, atât politice, economice, obşteşti, cât şi în impulsionarea procesului de dezvoltare a administraţiei publice locale, în care am activat în diferite funcţii în ultimii şase ani. Chiar şi astăzi, când activez în sfera businessului în cadrul unei prestigioase companii de telefonie mobilă, îmi este foarte utilă practica şi aptitudinile acumulate în perioada anilor 2000 în cadrul Organizaţiei de Tineret „Noua Generaţie”.

– Octavian Paler spunea: „Politica nu are principii. Are numai interese”. După părerea ta, ce interese ar avea un tânăr, abia ieşit de pe băncile universităţii, să se implice în politică?

– Nu sunt în totalitate de acord cu această maximă, în altă ordine de idei, în ultimii ani, din păcate, politica în Republica Moldova se bazează doar pe interese şi aceste interese devin din ce în ce mai meschine. Personal m-am implicat în viaţa politică bazându-mă doar pe principiile de viaţă care erau aproape sufletului meu, care coincideau perfect cu principiile şi valorile creştin-democraţilor din Moldova, deoarece este una dintre puţinele forţe politice doctrinare din ţara noastră. Referindu-mă la tinerii de astăzi, nu pot să fac o generalizare totală la acest subiect, deoarece privesc societatea din prisma fiecărui individ în parte, a aspiraţiilor fiecărui om şi a educaţiei pe care a primit-o, atât în familie, cât şi în societatea în care a crescut. Totuşi, aş generaliza două categorii de oameni care se hotărăsc să se implice în viaţa politică. Din păcate, cei mai mulţi se orientează doar după interesele subiectiv-personale pentru ca să-şi poată promova unele afaceri sub acoperire politică, pentru a obţine unele funcţii decisive ca să-şi asigure o stabilitate materială personală sau, pur şi simplu, doresc să se evidenţieze ca „mari” politicieni. Aceste persoane, de cele mai multe ori, ajung a fi călători politici ce se orientează după valurile politice din societate. O altă categorie de oameni îşi aleg cursul politic în funcţie de trăirile personale şi de analiza minuţioasă a pieţei politice, făcând, în cele mai dese cazuri, o alegere sănătoasă şi stabilă în viaţă, indiferent de ratingul şi influenţa politică a unei sau altei formaţiuni politice.

– Din iunie 2007 până în august 2010 ai fost consilier, preşedinte al fracţiunii PPCD, secretar al comisiei Buget şi Finanţe în Consiliul Raional Râşcani, iar din aprilie 2010 până în mai 2012 – director al Centrului de Resurse şi Asigurare a Durabilităţii Investiţiilor în Consiliul raional Râşcani, deci, ştii cum se mănâncă pâinea de funcţionar public. Care este gradul de implicare şi de credibilitate al tinerilor în asemenea funcţii?

– Am activat în administraţia publică locală mai mulţi ani, de la început mi-a fost foarte greu să mă afirm ca un tânăr specialist, să încerc să promovez unele inovaţii în acest domeniu. Referindu-mă, în general, la procesul de dezvoltare a administraţiei publice în ţara noastră, pot să spun că este nevoie de implicarea a cât mai mulţi tineri în acest domeniu, deoarece întregul sistem este compus, în mare parte, din nomenclatura sovietică care a schimbat doar culoarea steagului, dar nu şi năravurile. Există foarte mulţi funcţionari de toate nivelurile care sunt foarte conservatori la schimbările şi necesităţile timpurilor de astăzi, iar tinerii specialişti sunt priviţi, de cele mai multe ori, cu neîncredere, iar iniţiativele lor – cu scepticism, tinerii fiind nevoiţi să aducă mii de argumente că vremurile se schimbă şi trebuie schimbate şi metodele de lucru, altfel, riscăm să ajungem într-o stagnare periculoasă. Perfect ar fi dacă s-ar îmbina entuziasmul şi energia tinerilor cu experienţa şi înţelepciunea celor mai în vârstă, o astfel de simbioză ar duce la o dezvoltare armonioasă a societăţii în ansamblu.

– Pe lângă activitatea de bază, cunoaştem că eşti preşedintele Asociaţiei Obşteşti „Generaţia Viitorului”. Cine este şi cu ce se ocupă generaţia viitorului la Râşcani?

– De opt ani conduc această organizaţie obştească, implicând tinerii în mai multe activităţi social-culturale a societăţii. Scopul nostru este de a demonstra populaţiei că tinerii pot schimba lucrurile. Organizaţia noastră a fost creată la 22 iunie 2005 de către un grup de tineri apropiaţi valorilor general-umane, educaţi în spiritul libertăţii democratice, a apărării patrimoniului cultural-istoric al naţiunii, dornici de a schimba lumea înconjurătoare şi a elimina din societate viciile sociale acumulate de timp şi haos. Astfel, am devenit prima organizaţie nonguvernamentală înregistrată la nivelul raionului Râşcani cu scopuri bine definite, prioritare fiind: promovarea valorilor unei societăţi noi, bazate pe principii democrate şi creştine; elaborarea şi sprijinirea unor programe pentru tineret în vederea combaterii drogurilor, criminalităţii şi a altor vicii sociale cu care se confruntă societatea modernă; luarea de măsuri concrete în vederea protecţiei mediului înconjurător şi amenajare comunitară; stimularea activităţii creative şi participarea tinerilor la soluţionarea problemelor ce ţin de dezvoltarea domeniului de administraţie publică; studierea şi valorificarea patrimoniului cultural-istoric; educarea în rândurile societăţii şi, în principal, a tineretului a unui mod sănătos de viaţă; susţinerea persoanelor social-vulnerabile (copii, oameni în vârstă, invalizi etc.); dezvoltarea accesului la sursele de informaţie moderne şi înlesnirea accesului la sursele de informaţie publice; educarea în cadrul societăţii şi, în special, a tinerei generaţii a unui spirit moralist şi a valorilor general-umane; încadrarea societăţii şi a tinerilor în procesul de educare patriotică.

– Dacă ai avea posibilitate să lucrezi la un proiect de lege, pentru ce ai opta?

– Deoarece activez de mai mulţi ani în sectorul nonguvernamental aş prefera să îmbunătăţesc legislaţia referitoare la asociaţiile obşteşti. Au existat mai multe proiecte de lege la acest capitol care, din păcate, nu au fost adoptate. Consider că sectorul nonguvernamental este subapreciat de către stat şi societate, foarte mulţi tineri au deschis mii de organizaţii, însă după o perioadă scurtă de timp aceste structuri rămân doar formale, nefiind susţinute de către stat, precum se procedează în multe ţări dezvoltate. Ba din contra, în ultima perioadă asociaţiilor obşteşti li s-a mai pus o piedică – mărind povara fiscală prin introducerea unor impozite noi. Legea unui procent din TVA îndreptat spre susţinerea organizaţiilor active a rămas doar în calitate de proiect de lege. Guvernanţilor le place să se laude de susţinerea unor segmente a societăţii civile, dar, din păcate, nu fac, practic, nimic pentru a se dezvolta aceste organizaţii.

– Ce ai prefera să faci dacă timpul şi banii nu ar fi o problemă?

– Să petrec cât mai mult timp cu familia şi prietenii, timp care este deosebit de preţios. Deseori fiind implicat în mulţimea de activităţi atât la serviciu, cât şi pe filiera politică şi obştească, organizând şi gestionând foarte minuţios timpul, oricum nu reuşesc să răpesc suficiente momente pentru familie şi odihnă. Precum se spune în popor: ne vom odihni la vârsta pensionării.

– Noi îţi mulţumim pentru bunăvoinţă şi pentru timpul acordat.

 

Ziarul FLUX, Ediţia de Vineri Nr.201224 din 29 iunie 2012

Interzis spre vizionare liberaștilor, antihriștilor și homosexualilor

…ruga catre Dumnezeu

Păzește Doamne viitorul Națiunii noastre …. de liberaști și antihriști

Pentru o familie sănătoasă! Protest contra legii nediscriminare!

Pentru o familie sănătoasă! Protest contra legii nediscriminare!.

ALTERNATIVA DISTRIBUTISTĂ – PENTRU UN STAT AL MICILOR PROPRIETARI

ALTERNATIVA DISTRIBUTISTĂ – PENTRU UN STAT AL MICILOR PROPRIETARI.

Conflict în cadrul consiliului orășenesc Rîșcani

Din Aprilie 2010 pînă în Decembrie 2010 consiliul orășenesc nu s-a întrunit în ședință, motivul a fost un proiect de decizie înaintat de subsemnatul și sustinut de colegii din fracțiunea democrată, referitor la demontarea monumentului lui V.I.Lenin din centrul orașului Rîșcani care a fost instalat nelegal în 2003 de către comuniști. Astfel fracțiunea PCRM din consiliul orășenesc Rîșcani a boicotat ședințele consiliului mai bine de opt luni de zile.

Prin Decembrie 2010 consiliul orășenesc totuși s-a întrunit în ședință pentru a adopta bugetul orașului fapt contestat în judecată de Cancelaria de Stat, ședința de judecată urmînd să se desfășoare pe 12 martie 2011, la care se va decide soarta consiliului orașenesc. Conform Legii 436 din 28.12.2006 consiliul local urmeaza a fi dizolvat în caz dacă nu a adoptat nici o decizie în decurs a șase luni.

Si, cu asta, ce-am facut?!

Ne-am trezit din hibernare
Si-am strigat cat am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!
Si, cu asta, ce-am facut?!

Am dorit, cu mic, cu mare,
Si-am luptat, cum am stiut,
S-avem noua guvernare.
Si, cu asta, ce-am facut?!

Ca mai bine sa ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar traim în saracie.
Si, cu asta, ce-am facut?!

Ia coruptia amploare,
Cum nicicand nu s-a vazut.
Scoatem totul la vanzare.
Si, cu asta, ce-am facut?!

Pentru-a castiga o paine,
Multi o iau de la-nceput,
Ratacesc prin tari straine.
Si, cu asta, ce-am facut?!

Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decazut,
Cresc întruna taxe, accize.
Si, cu asta, ce-am facut?!

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte…
Si, cu asta, ce-am facut?!

Se urzesc pe-ascuns vendete
Cum nicicand nu s-a vazut,
Tara-i plina de vedete.
Si, cu asta, ce-am facut?!

Pleaca-ai nostri, vin ai nostri!
E sloganul cunoscut.
Iarasi am votat ca prostii
Si, cu asta, ce-am facut?!

Cuplet al celui mai mare pamfletar pe care l-a avut Romania, Constantin Tănase, de acum peste 70 de ani, de o actualitate descurajantă…
Sau cum zicea Eminescu: “Toate-s vechi şi noi sunt toate!”

Câteva răspunsuri scurte la întrebările de ordin economic

După publicarea tezelor PPCD, cu titlul „Cum a fost guvernată ţara, cum o vor guverna creştin-democraţii”, mai mulţi alegători s-au arătat interesaţi de noile idei, prezentate în documentul respectiv. Am selectat câteva din întrebările formulate de oameni la întâlniri sau trimise electronic,  la care răspund telegrafic mai jos.

1. Cum vedeţi la modul practic crearea Băncii de Dezvoltare, de unde veţi lua bani pentru asta şi ce efecte suplimentare ar putea da lansarea ei?

Banca de Dezvoltare trebuie să fie înfiinţată de stat din resurse proprii, de exemplu din vânzarea unor active ale statului şi transmiterea fondurilor câstigate în capitalul băncii. De asemenea,  o altă sursă ar putea să o constituie creditele externe atrase de Guvern şi redirecţionate sper Banca de Dezvoltare, care va acorda credite la dobânzi mai mici decât cele plătite, miza fiind creşterea activităţii economice şi creşterea simultană a impozitelor plătite de agenţii economici, creşterea nivelul de ocupare a forţei de muncă în economia naţională. Concomitent s-ar reduce cheltuielile bugetare pentru ajutorul de şomaj, ar scădea rata criminalităţii. O ramură economică odată relansata, va atrage după sine dezvoltarea altor ramuri.
Continue reading